"Picnic la marginea drumului", unul dintre SF-urile mele preferate inca din liceu.Fie-ti tarana usoara, Boris! Rest in peace, Boris!
Iar pentru pasionatii de SF, un pasaj din carte, o idee interesanta despre cum ar putea decurge prima vizita extraterestra:
― [...] Dar în privinţa Vizitei? Totuşi, ce părere ai de Vizită?
― Mă rog, zise Valentin. Imaginează-ţi un picnic ...
Nunan tresări.
― Cum ai spus?
― Un picnic. Închipuieşte-ţi o pădure, un drum, o poieniţă. De pe drum vine o maşină şi se opreşte în poieniţă. Din maşină ies tineri; apar sticle, coşuri cu mâncare, fete, tranzistori, foto şi cineaparate. Se face un foc, se pun corturile, se dă drumul la muzică, iar dimineaţa o întind. Animalele, păsările, insectele, care toată noaptea au privit cu groază la tot ce s-a petrecut, ies din adăposturile lor. Şi ce văd? Pe iarbă s-a scurs ulei de motor, benzină vărsată, bujii şi filtre de ulei aruncate ici-colo. Peste tot zac cârpe, becuri arse, cineva a uitat o cheie. De pe apărătoarele de protecţie ale roţilor s-a scurs murdăria, care s-a lipit de prin cine ştie ce mlaştini ... Şi, bineînţeles, urme de foc, cotoare de mere, hârtii de la bomboane, cutii de conserve, sticle goale, o batistă, poate vreun briceag, ziare vechi şi rupte, eventual şi nişte monezi, flori veştejite din alte poieniţe ...
― Am înţeles, zise Nunan. Un picnic la marginea drumului.
― Exact, Un picnic la marginea unui oarecare drum cosmic. Şi mă mai întrebi dacă se vor întoarce sau nu?
― Dă-mi o ţigară. Nu ştiu cum, dar parcă îmi imaginam altfel.
― E dreptul tău.
― Deci nici măcar nu ne-au observat?
― De ce să nu ne observe?
― Adică, nu ne-au dat nici cea mai mică atenţie ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu